a-micul domnului președinte

președintele e cel mai conștient dintre noi
că niciun vis nu se poate împlini
pentru simplul fapt că e doar un vis
și că se poate doar suplini cu altele
care pe deasupra mai și rimează
sunt ceva și mai și

de fapt misiunea lui esențială
pentru fiecare în parte
e aia să îi trezească întregi din coșmare

ca orice votant serios implicat
mă consider a-micul președintelui
visez un președinte uriaș
cu un dinte-mamut
și cu un preș de oameni la picioare

oamenii lui merg liniștiți să doarmă
să viseze marile împliniri
în întregime suplinibile

uite ca un adevărat a-mic conștient
că nu tot ce zboară ne și păsărește
m-am dus și eu să mă operez de vise
și a-morțit de viu mi-au scos pe masă
toate măruntaiele din cap

de fapt nici nu știu ce anume căutau pe acolo
dar vedeam aievea că aveau
niște figuri adînc marcate

cînd mai luau o pauză și ei ca omul
mă priveau zîmbitori
îmi făceau semne de încurajare
bezele prin excelență prietenești

pe mine mă lua spitalul de nervi
dar ei tot mai găseau ceva de scos
însăși calmul lor mă scotea din sărite
cădeam într-un gol fără fund
ceva interminabil dar
un pic mai dement decît în realitate

”îmi pierd răbdarea să mor io„ –
am strigat mut
de uimire contrariată
după care am început să fug
dar fugeam tot pe loc
mi se părea oarecum hilar

în fine m-am trezit acasă brusc
și mi-am adus aminte
că mi-am uitat bicicleta la bar

Prea devreme! – de Charles Bukowski


traducere de George Asztalos
din ”Come on in!” – volum apărut postum la editura Canongate -
Edinburgh – London – New York – Melbourne
editat de John Martin

sunt unii oameni care vor
suna un bărbat la 7 a.m.
cînd e disperant de bolnav și
abia se ține pe picioare

întotdeauna salut
acești idioți
cu aceleași
cuvinte violente
și trîntirea receptorului

conștient că
nerăbdarea lor matinală
înseamnă că
s-au pensionat devreme
și astfel
au pierdut noaptea precedentă

(și foarte posibil
zilele precedente, săptămînile și
anii).

dacă și-au putut
imagina

voi vrea să
conversez cu
ei
la 7 a.m.
e o insultă
pentru
orice
viață inteligentă
a mai rămas
în ofilibilul nostru
univers

Două poeme infrarealiste: poeta ciliană Cristinka Chahin şi poetul mexican Edgar Altamirano


            Altamirano (în dreapta) cu un prieten

melodia mea preferată / Ceruri / capete vorbitoare / ceai dansant



de Cristinka Chahin


pentru că e teribil de trist
pentru că pot dansa cu braţele adormite
pentru că pot dansa ca ultimul vals
pentru că am râs la fazele cele mai tragice
pentru că mă voi duce la ceruri
pentru că nu se termină niciodată
pentru că asistăm pe acelaşi mal cum se scufundă capul spaimei
pentru că vreau să dansez
pentru că vreau să te văd zîmbitor
pentru că în viaţă se ascunde capul spaimelor
pentru că m-ai omorît şi a fost prea puţin
pentru că sunt aprinsă de melodia mea preferata
pentru că ar fi atât de interesant ar fi atât de distractiv
pentru că se plînge la părţile ei cele mai emotive
şi mai ales
pentru nu se termină niciodată petrecerea mea


Poemul de excepţie

de Edgar Altamirano

am găsit un poem de excepţie
scris pe hîrtie
şi situat pe stradă

l-am dus acasă
şi am intrat pe net
să caut un concurs

am luat nişte beri din frigider

voiam să sărbătorim întîlnirea
poemul de hîrtie
a deschis o bere
şi a început să bea
m-a întrebat despre
situaţia lumii
e tot o apă şi-un pămînt i-am zis
ar trebui să dispară
toată omenirea
rasa umană
este dezgustător
decrepit
suntem gîndaci de bucătărie i-am zis
urmărind cu mirare gîndaci
aşa am spus
şi cred ce am spus.

 


Cele zece alternative infrarealiste


  • 1) Dacă lumea e un vis alternativa nu e visatul cu ochii deschiși ci tocmai trezirea orbește la o nouă perspectivă.
  • 2) Din perspectiva oceanului nu noi suntem specia care a inventat înotul ci peștii. oricum planeta rămîne albastră.
  • 3) Aici se poate respira fără restricții. nu ne mai ascultă doar turnătorii: solzi de sirenă la liber. promoție limitată.
  • 4) Sexul sirenelor e diferit. miroase totuși a altceva. nici nu vă închipuiți.
  • 5) Inima orașului nu e la mall ci la Fabrica de Excremente în care se pompează apă de colonie sare zahăr și grăsimi.
  • 6) O mînă de cerșetor cu perle. gata să fie scufundate în nămol.
  • 7) Și dragostea sclavagistă pe care o mituiesc toți pentru încă o zi. o pîine înflorită de mucegai nobil.
  • 8) Aceasta e o stare de necesitate. suntem cu toții sătui. ne strînge în pumni furia invazivă a acțiunii. vrem circul la zdup și un dans tribal fără crize și fără TVA.
  • 9) Vaporul construit în deșert de strănepotul Toma Neonoe e gata de rulaj. pe pista de decolare în uralele mulțimii se simte o urmă de neîncredere. nu e o glumă de data asta omul va lua la bord chiar și peștii. vă asigurăm că garanțiile sunt pentru visători. cu realitatea de gît vom muri și vom vedea.
  • 10) Nici nouă nu ne e limpede ceața dar mîine vom pluti prin păduri intergalactice spre fericitul sfîrșit al lumii.

Zoon Poetikon: locul 20 în concurs. Votaţi vă rog...mai sunt 5 zile!

Pentru cei care n-au făcut-o dar ar dori să mă voteze în concursul "My best fiction" de la http://bookrix.com/
readresez rugămintea să o facă întrucît mai sunt 5 zile pînă la votul final. Actualmente volumul se află pe locul 20 din aproximativ 560 de cărţi electronice înscrise şi doar primele 10 sunt premiate. Ca să intre în primele 10, "animalu' poetik" are nevoie de doar 20 de voturi. Procedura de votare necesită înscriere pe saitul mai sus amintit, încărcarea unei poze, indiferent care şi după căutarea lui georgeasztalos (sic!) se poate vota.
Tuturora vă mulţumesc pentru voturile trecute sau viitoare. Să fiţi iubiţi de să nu vă vedeţi!